CINE susține proiectul minier de la Certej și DE CE?

16/04/2015 1351 vizualizări

ANRM estimează cantitatea de aur a zăcământului Certej la 83 de tone. La această cantitate de aur s-ar mai adăuga și aproape 450 de tone de argint. În decembrie 2013, doar aurul de la Certej valora peste trei miliarde de dolari. Ceea ce este însă impresionat este profitul marcat la vânzarea proiectului minier de către European Goldfields către Eldorado Gold. 2,5 miliarde de dolari au ajuns în buzunarele investitorilor companiei canadiene în urma acestei tranzacții în 2012.

O analiză a modului în care s-a dobândit această sumă arată că Gabriel Resources inițial, mai apoi prin European Goldfields, o companie ce nu deținea nimic la înființare, a reușit să își finanțeze activitatea și să producă un profit uriaș în puțin peste 10 ani. Reușitele companiei țin în primul rând de abilitatea sa de a încheia în mod netransparent un acord de principiu cu statul român, printr-o fostă companie de stat. Prin acest acord compania a obținut listarea la bursă, pretinzând că ar avea drepturi asupra unui zăcământ considerabil de aur. În această situație se remarcă atitudinea relaxată a bursei din Toronto față de listarea unei companii ce nu deținea la acel moment documente legale solide (licență) cu care să își ateste patrimoniul. În primul an de la listare, acțiunile au crescut de la 0.38 la 4.5 dolari canadieni bucata. Sumele astfel câștigate au permis companiei să își continue activitatea și să obțină transferul concesiunii și licenței de exploatare de la MINVEST la Deva Gold, compania română deținută de European Goldfields.

Semnătura primelor acorduri de asociere dintre compania română de stat și investitorul străin a fost acordată de Nicolae Stanca, actualul director al companei ce a rezultat din asociere – Deva Gold SA.

Acordurile nu au fost rezultatul unei licitații și nu au fost  făcute anterior anunțuri referitoare la disponibilitatea companiei de stat de a se asocia cu privați. Suma uriașă obținută de European Goldfields la vânzarea activelor către Eldorado Gold nu se justifică prin niciun fel de valoare adăugată, alta decât transferul licenței și al concesiunii.

Practic, zăcământul deținut inițial de statul român a fost vândut de un privat altui privat, fără ca bugetul național să fi încasat nimic.

Tranzacția cea mai spectaculoasă s-a încheiat deja, ce ar mai rămăne ca eventual câștig statului reprezintă impozite și eventuale beneficii calculate ca procente din diferența dintre prețul de vânzare al aurului, minus costurile de producție, în limita participației statului de 19.7 %.

Autorizații emise ilegal de Primăria Certeju de Sus

Compania minieră şi-a asigurat încă de la început și susţinerea autorităţilor locale prin primarul comunei, Petru Cîmpian. Susţinerea Primăriei Certeju de Sus pentru proiectul Deva Gold a fost confirmată de prezenţa primarului la dezbaterea publică din Voia încă din vara anului 2008. Dacă localnicii din Voia au refuzat cianurile pe pământul lor, cei din Certeju de Sus erau, potrivit primarului, ”adaptaţi la probleme”. Acesta a fost de acord cu amplasarea iazurilor de decantare în comuna sa, declarând la acea dată:

Şi public mi-am manifestat acest acord, în şedinţa pe care am avut-o ieri (miercuri, 25 iunie – n.r.) cu prilejul obţinerii avizului de mediu care ni s-a solicitat.”

Aşa cum nota presa locală,

”Petru Cîmpian a fost şi rămâne un aliat de bază al Deva Gold, oferindu-se să amplaseze pe teritoriul comunei încă un uriaş iaz de decantare pentru zecile de mii de tone de reziduuri toxice rezultate din exploatarea aurului. Iniţial, s-a dorit ca acesta să fie construit lângă satul Voia, din comuna vecină Balşa, însă ideea poluării apelor, aerului, a solurilor şi posibilitatea unor accidente au fost respinse de localnici în urma unei dezbateri publice, chiar dacă li se promiteau peste 100 de locuri de muncă.”

În concluzie, în ziua dezbaterii publice de la Voia, Deva Gold avea deja asigurată o altă locaţie pentru amplasarea celor două iazuri de decantare, dintre care unul de prelucrare pe bază de cianuri, la Certeju de Sus, prin acordul Consiliului Local al comunei.

Sprijinul primarului faţă de reluarea mineritului aurifer a mers până într-acolo încât în septembrie 2014 a emis ilegal o autorizație de construire pentru începerea organizării de șantier la mina Certej. Rețeaua Mining Watch și membrii săi au făcut numeroase demersuri la Consiliul Județean, Inspectoratul de Stat în Construcții și la Prefectura Hunedoara pentru a verifica dacă autorizația a fost emisă corect sau nu. Au fost necesare peste 90 de zile și nenumărate interpelări publice pentru ca autoritățile statului să își ducă la îndeplinirie obligațiile legale de verificare și anulare a autorizației de construire pentru lucrările de la Certej. Însă, ca urmare a numeroaselor solicitări venite de la cetățeni, Instituția Prefectului Hunedoara a anunțat pe 2. 02. 2015 că a cerut în instanță anularea autorizației de construire. Lucrările ilegale au fost astfel oprite.

Agenția de Protecția Mediului incapabilă să analizeze critic proiectul minier Certej

Agenția de Protecția Mediului (APM), prin directorul Georgeta Barabaș, a emis un nou acord de mediu revizuit pentru Certej în noiembrie 2013. Acest acord de mediu este obligatoriu pentru orice autorizație de construire sau alt aviz necesar demarării exploatării miniere. Foarte interesant este faptul că la data emiterii primului acord de mediu (iulie 2012), Georgeta Barabaş, membră a PSD Hunedoara, era consilierul pe probleme tehnice al ministrului mediului Rovana Plumb.

Doamna Barabaş a condus instituţia hunedoreană de protecția mediului din aprilie 1997, cu o întrerupere de trei ani. Deşi era la curent cu procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi participase la multe dintre şedinţele în care s-a discutat despre proiectul minier Certej, întrebată de reporterul Gândul dacă a informat-o la acea vreme pe ministrul Mediului despre proiectul pentru acordul de mediu, Barabaş a explicat:

”La acea vreme nu eram consiliera dnei ministru, ca să o informez.”

Declaraţia doamnei Barabaş e cel puţin suspectă, în contextul în care era la curent cu aceste informaţii, potrivit Gabrielei Lambrino, directorul executiv al Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Timişoara, iar la data emiterii acordului de mediu era consiliera Rovanei Plumb.

Un an mai târziu, aceeaşi Georgeta Barabaş a revenit ca director executiv al APM Hunedoara, iar decizia de emitere a acordului de mediu revizuit îi poartă semnătura. De altfel, în același timp cu emiterea noului acord de mediu, Ministerul Mediului renunța la procesul deschis în toamna anului 2012. Puțin probabil ca acest lucru să fi fost o simplă coincidenţă. Autorităţile de mediu au comunicat cu certitudine pe subiectul emiterii şi re-emiterii acordului de mediu, mai ales în contextul unei atenţii sporite a mass-media pentru acest subiect.

Monitorizarea autorităților servile

Vom continua să monitorizăm avizarea proiectului Certej și mai ales felul în care reprezentanți ai statului român aleg să favorizeze compania minieră prin autorizări ilegale sau avize contestabile în instanță. Rezultatele adeseori nu sunt la fel de rapide pe cât ne-am dori. Cu toate acestea, avem certitudinea că adevărul iese întotdeauna la lumină.

În loc de concluzie:

În oraş şi-n primărie

Firul cinstei s-a-ntrerupt,

Căci sunt, după cum se scrie,

Toţi o apă… şi-un corupt.

(Ion Sava Costin din Urmaşii lui Cincinat, 2004)

***

articol semnat de:

Roxana Pencea / Tudor Brădățan (MiningWatch România)

publicat în numărul 6 al ziarului Apusenii Liberi