Un nou studiu arată creșterea dezastrelor miniere la nivel mondial: De ce este industria incapabilă să învețe din greșeli?

21/06/2016 4671 vizualizări

Un nou studiu relevă amploarea catastrofică a dezastrelor miniere, care cresc în frecvență, severitate și costuri în întreaga lume. Autorii atrag atenția asupra regulamentelor proaste, practicilor ilegale și economia minieră ca factorii din spatele acestor dezastre.

Această tendință periculoasă trebuie să se oprească.

Studiul realizat de Bower and Chambers, Riscul public și Economia din spatele defecțiunilor de stocare a sterilului, constată că aproape jumătate din ‘eșecurile grave’ înregistrate s-au întâmplat între 1990 și 2010. Acestea, calculate, ajung la un cost mediu de 543 de milioane de dolari.

Din 1990 scurgerile de la iazurile de decantare au dus la peste 380 de pierderi de vieți omenești.

Canada a avut parte de cel mai mare dezastru minier din istoria recentă. Barajul de la Mount Polley s-a spart și a deversat în natură peste 24 de miliarde de litri de steril – echivalentul a 10.000 de piscine olimpice.

Cu toate astea, după dezastrul de la Mount Polley nimic nu s-a schimbat. Nu există reglementări sau legi noi, nici obligații financiare pentru acoperirea daunelor.

De ce este industria minieră incapabilă să învețe din cele mai mari greșeli ale sale? De ce alte industrii, cum ar fi industria aeronautică la nivel mondial, după un accident de avion, este capabilă să se oprească și să implementeze schimbări care să prevină dezastre similare?

Am tolera îmbarcarea într-un avion sau lift știind că există șanse reale să producă un accident? Nu. Atunci de ce tolerăm ruperea barajelor iazurilor de decantare?

Conform Comisiei Internaționale pentru Baraje “barajele iazurilor de decantare sunt, probabil, cele mai mari structuri create de om pe pămînt.” De asemenea, ele conțin și unele dintre cele mai toxice substanțe pentru sănătatea umană.

De zeci de ani companiile miniere sunt într-o spirală descendentă – concurând pentru depozite de minereu cu concentrații din ce în ce mai scăzute. În această cursă nebună, dimensiunea minelor devine din ce în ce mai mare, iar deșeurile produse sunt tot mai multe.

Barajul de la Mount Polley, de exemplu, avea 35 de metri înălțime înainte de a se sparge – echivalentul unei clădiri cu 10 etaje. Controversatele mine KSM și Red Chris, recent aprobate în Canada, propun construcția unor baraje cu înălțime de două ori mai mare!
Ministrul Bennett și liderii industriei miniere spun că “accidente se mai întâmplă”, ceea ce implică faptul că nu se poate face nimic pentru a le preveni sau că nu se vor plăti daune pentru asta, lucru care este inacceptabil.

La fel ca mișcarea de “toleranță zero” care a avut loc în anii 70 în jurul valorii de sănătate și siguranță a minerilor, de asemenea, trebuie să pornim o mișcare culturală de “toleranță zero” față de dezastrele miniere și deversărilor de steril.

Și, la fel de mult cum minerii au dreptul să spună NU locurilor de muncă periculoase, la fel și comunitățile locale ar trebui să aibă dreptul de a spune NU minelor periculoase.
______

Articolul în original, aici.