English
Imaginează-ți o gaură mare în pământ. Acum, imaginează-ți-o plină de steril. Să zicem… vreo 10 miliarde de tone de steril provenit din minerit, care vor rămâne acolo pentru totdeauna.
Din păcate este o realitate care nu este exagerată. Aceste iazuri de decantare sunt printre cele mai mari construcții făcute de om, de care publicul larg probabil că nici nu a auzit.
CÂTEVA LUCRURI ELEMENTARE
În prezent există aproximativ 3500 de baraje de steril în întreaga lume.
Conținutul sterilului depinde de ceea ce se minează, dar procesul de generare al lui este similar. Potrivit lui Dave Chambers, inginer și geofizician la Centrul Pentru Științe în Participarea Publică, mai mult de jumătate din materialul excavat este îndepărtat imediat.
Doar materialul care conține minereu este prelucrat, ceea ce presupune măcinarea lui la o dimensiune foarte mică și apoi folosirea unor aditivi chimici pentru îndepărtarea mineralelor. Mineralele sunt, de obicei, în concentrație de 1% în rocă, ceea ce duce la producerea unor cantități imense de deșeuri.
Deșeurile sunt, de obicei, lichide sau mâloase, o combinație compactă între deșeuri solide și apă cu substanțe toxice.
Nu există o formă ideală pentru a proiecta un iaz de decantare, pentru că fiecare mediu are nevoi și obstacole diferite. Dar există un consens că tipul de proiectare „în amonte” este cel mai ieftin, dar și cel mai sensibil la accidente. “Acest lucru se datorează faptului că se folosește sterilul ca suport,” spune Chambers, “însă pentru că sterilul e amestecat cu apă, el este instabil.”
CÂT DE DES CEDEAZĂ UN IAZ?
Un studiu amplu, realizat de către Comisia Internațională a Marilor Baraje împreună cu Programul Națiunilor Unite pentru Mediu a constatat că, în medie, are loc un incident major la fiecare an, cu toate că această cifră s-a dublat între 1995-2001.
Cele mai multe probleme au fost legate de sterilul prea apos, construcții defectuoase sau o lipsă generală a înțelegerii despre cum ar trebui să funcționeze un baraj. Au existat, de asemenea, și eșecuri cauzate de evenimente “imprevizibile”, cum ar fi inundații sau cutremure. Cea mai des întâlnită problemă este preaplinul barajelor. Iar în cazul unei ploi torențiale se depășește capacitatea de reținere a barajului, care ulterior cedează.
CINE SUPRAVEGHEAZĂ IAZURILE DE DECANTARE?
În SUA este de datoria autorităților de reglementare.
“Bănuiesc că, la nivel mondial, există mai multe unități de reglementare și de supraveghere.” Declară Chambers
Cu toate astea, cele mai multe ruperi ale iazurilor se produc în Statele Unite. 39% din totalul eșecurilor unui baraj au loc e teritoriul SUA.
CARE E VIITORUL?
„Noi, ca și societate, am început construcția acestor iazuri de aproximativ un secol.” declară Chambers. „Practic, nu prea avem experiența pe termen lung a lor. Le construim corect? Accidentele în creștere sugerează că nu.”
Dar încă nu avem răspunsuri pentru toate întrebările acestea.
