Rapoarte și publicații

Facebooktwittergoogle_plusmailFacebooktwittergoogle_plusmail

Mineritul cu cianuri la scară mică, noua formă de cianurare a României Criza economică și preţul crescut al metalelor preţioase din ultimii ani a rezultat într-un interes ridicat al investitorilor, la nivel internaţional, de a demara proiecte de minerit în Europa. Întreg sud-estul Europei se confruntă cu propuneri de proiecte, opt dintre acestea fiind localizate doar în Grecia. Aceeași tendinţă se poate remarca și în România, începând cu iunie 2012, când membri ai Parlamentului European și membri ai Guvernului României au discutat despre potenţialul ţării noastre de a dezvolta proiecte de minerit aurifer cu cianură, la scară aparent mică. România a fost apreciată drept ţara cu cele mai mari rezerve de aur ale Europei, cu „68 de zăcăminte aurifere puse în evidenţă în Cadrilaterul Aurifer din Munţii Apuseni” de către directorul Institutului Geologic Român, domnul Ştefan Marincea. Din intervenţiile și prezentările celor prezenţi s-a detașat o nouă direcţie strategică de dezvoltare a mineritului în România. Conform acestei direcţii strategice, România ar urma să dezvolte proiecte cu cianuri la scară mică de exploatare a aurului. Agenţia Naţională pentru Resurse Naturale a remis către Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, în urma unei acţiuni în instanţă1, lista completă a licenţelor active pentru minereurile auro-argentifere şi polimetalice din România. În contextul re-evaluării zăcămintetelor de resurse minerale şi al reconfigurării strategiei industriei de a iniţia proiecte la scară mai mică, un număr crescut de proiecte miniere auro-argentifere vor fi propuse spre avizare, în următorii ani, în România. Conform cercetătorului Ştefan Marincea, pentru celelalte 50 de depozite identificate, utilizarea aceleiaşi tehnologii de preparare cu cianuri ar duce la „generarea a nu mai puţin de 2900 de hectare cu deşeuri de cianurare”. Cele trei rapoarte de mai jos prezintă în detaliu proiectele miniere din România analizând accidente miniere și exploatări deja închise, precum și etapele de avizare ce vizează noi exploatări auro-argentifere.

 Baia Mare – Avanpremiera dezastrului provocat de industria minieră

Raportul Mining Watch România cuprinde o trecere în revistă a principalelor activităţi miniere din ultimii douăzeci de ani, întreprinse în zona Baia Mare. Raportul cuprinde detalieri ale activităţii miniere realizate de fosta companie de stat românească în parteneriat cu compania australiană Esmeralda, tratează pe larg circumstanţele deversării de cianuri din 2000 și noile tentative ale Romaltyn Mining de redeschidere a operaţiunilor de extragere a aurului prin cianurare.



Certej Incapacitatea autorităților de a analiza critic noi proiecte miniere Raportul Mining Watch România cuprinde o detaliere a operațiunilor miniere derulate în zona comunei Certeju de Sus din județul Hunedoara. Este descris parcursul plin de nereguli al transferului de licență de la compania de stat către investitorul privat. Acesta mai apoi a încasat sume record la vânzarea proiectului și implicit a zăcământului către un alt operator minier cu proiecte în derulare în Grecia, Turcia, Brazilia și China. Raportul include relatări despre accidentul minier deosebit de grav din anul 1971, accident ținut sub tăcere de autoritățile comuniste, dar care s-a soldat cu moartea a cel puțin 89 de persoane. Accidentul de la Certej a fost considerat cea mai mare tragedie pe timp de pace din România, dar nu este singurul neajuns provocat de minerit în această zonă. Sărăcia accentuată și șomajul ce a rezultat la închiderea bruscă a activității minei de stat marchează viața economică a acestei comune..


http://issuu.com/miningwatchro/docs/raportcertej_-_miningwatchromania?e=0/11512333


 România, teren minat

Mineritul este o industrie cu miză extrem de mare pentru politicile publice şi pieţele financiare, dar mai ales pentru comunităţile şi ecosistemele direct afectate. În timp ce industria subliniază capacitatea sa de a genera bogăţie şi utilizarea de tehnologii moderne, responsabilitatea pentru riscurile, costurile şi datoriile generate nu a fost niciodată pe deplin asumată. Dominaţia industriei în arena politicilor publice a împiedicat generarea unei schimbări a statu-quoului, iar vocea comunităţilor locale rămâne în continuare marginală în discursul public. Transferarea interesului companiilor miniere de la marile proiecte de investiţie către proiecte mai mici, dar mai numeroase are un impact major asupra comunităţilor locale, atenţia publică disipându-se în direcţii multiple şi procedurile de avizare fiind simplificate..