Mineritul în carieră deschisă

Bijuteriile de aur sunt cele mai utilizate accesorii pentru definirea stilului personal. Cu toate acestea, puține sunt informațiile însușite de cei ce le poartă despre munca asiduuă necesară producerii lor și mai ales, consecințele pentru planeta noastră. Pepitele de aur din albiile râurilor sunt realitățile altei epoci. Cea mai mare cantitate a aurului zilelor noastre provine din mine în cariere deschise, unde cantități imense de rocă și substrat vegetal sunt îndepărtate și mai apoi măcinate pentru a extrage mici particule de metale prețioase. O „mină bogată” poate conține câteva zeci de grame de aur pe tona de minereu. În schimb un zăcământ mai sărac conține chiar sub un gram de aur per tonă. Earthworks estimează că un inel standard de 18 karate lasă în urmă 20 de tone de minereu și și deșeuri. Cererea internațională pentru aur și alte metale a declanșat interesul companiilor multinaționale pentru un noi forme de exploatare a resurselor ce implică foarte puțin respect pentru mediu. Beneficiile rămân disponibile în totalitate companiilor miniere, în timp de comunitățile locale se confruntă cu riscuri grave pentru sănătatea umană și pentru mediu natural. uraniumÎn multe cazuri, tăierea unor suprafețe împădurite extinse și arderea vegetației deasupra zăcământului precede exploatarea amplasamentului. Mineritul în carieră deschisă este folosit pentru zăcămintele cu concentrații scăzute, care în trecut erau considerate neprofitabile. Adâncimea carierei merge mult dincolo de limita pânzei freatice. În acest caz, apele subterane în combinație cu metale grele trebuie să fie pompate afară din carieră. Cu toate acestea, la închiderea operațiunilor miniere, apa se acumulează la baza carierei, mai ales după oprirea pompelor de apă. Impactul operațiunilor miniere, în toate etapele sale, are un impact semnificativ asupra mediului: ( a ) explorarea și exploatarea zăcămintelor, ( b ) Pregătirea operațiunilor miniere, ( c ) Exploatarea propriu-zisă și ( d ) Tratamentul ulterior al minereului obținut cu scopul de a obține o producție profitabilă pentru comercializare. Mutarea unei cantități atât de impresionate de pământ și rocă necesită foarte multă energie. Excavarea lor duce și la producerea de scurgeri de ape acide, dealtfel și cea mai des întâlnită problemă de mediu cauzată de mineritul în carieră deschisă. Când rocile sunt dislocate, condițiile de aer și umiditate se schimbă, iar noi reacții chimice se produc generând acizi și scurgeri toxice. În cazul în care aceste substanțe – acid sulfuric, arsenic și cupru, de exemplu – ajung în lacuri, râuri și pâraie, ele vor prezenta riscuri serioase pentru populațiile de pești și alte organisme acvatice. Scurgerile de ape acide sunt specifice mineritului la suprafață în general, dar în cazul extragerii aurului, aceste scurgeri sunt mult mai accentuate. Explicația constă în faptul că aurul se găsește în roci ce conțin acizi generatori de sulfiți.

Cariere de suprafață
Operațiunile miniere mari, de obicei, utilizează în procesul de extracție cianură. Cianura este extrem de toxică și o problemă mare este faptul că utilizarea cianurii permite companiilor miniere să extragă minereu foarte sărac. În procesul de exploatare a aurului se folosesc cantități mari de cianură de sodiu, o substanță toxică foarte puternică pentru recuperarea aurului din alte materiale eliminate în timpul procesării. Acest produs chimic are efecte nocive asupra sănătății umane, chiar la doze mici, poate afecta sistemul respirator și sistemele cardiovascular, gastro-intestinal, neurologic, ocular și dermic, deoarece poate fi absorbită prin contactul cu pielea. Efectele asupra sănătății pot dura luni sau ani de zile, de la riscul de cancer la probleme de reproducere, hipertiroidism sau deteriorarea permanentă a sistemului nervos. lacul-geamanaProducătorii minieri sfârșesc prin a dezgropa mai mult pământ pentru a produce aceeași cantitate de aur și în schimb rezultă cantități uriașe de steril, materialul rămas în urma procesării minereului. Iazurile de decantare sunt depozite pline de substanțe toxice precum arsenicul, cianura reziduală și mercurul. Prin urmare acestea trebuie gestionate cu mare atenție pentru prevenirea accidentelor miniere, mai ales că aceste decantoare pot rămâne toxice timp de secole. În plus, exploatarea în carieră deschisă are următoarele consecințe: – Modificarea mediului, schimbarea morfologiei terenului și depozitarea în mediu deschis a unor cantități mari de deșeuri cu potențial periculos pentru sănătate. Adesea inclusiv cursurile de apă sunt modificate și baraje noi sunt create pentru formarea de iazuri de decantare. – Poluarea aerului – praf rezidual și alte elemente toxice rezultă ca urmare a diferitelor etape ale procesului de extracție. Acesta poate pătrunde în plămâni și căile respiratorii cauzând afecțiuni cronice. – Ape poluate. Bazinele și iazurile de decantare prost concepute sau întreținute inadecvat pot contamina cursurile de apă de suprafață. Scurgerile de apă contaminate cu substanțe chimice și reactivi utilizați în procesul de extracție pot ajunge la apele subterane ce sunt de obicei sursă de apă potabilă. – Contaminarea solului. Acest tip de minerit elimină complet solul în zona minieră, contribuind la eroziunea zonelor periferice. Companiile miniere nu își asumă în general responsabilitatea pentru accidentele cauzate, iar costurile de închidere a minelor sunt foarte rar acoperite de acestea. Material adaptat după:
Production of gold has many negative environmental effects.
La minería a cielo abierto.