Conform raportului de ampalsament al Romaltyn Mining actualizat în 2012, compania și-ar desfășuara activitatea în trei puncte diferite din municipiul Baia Mare, locații ce sunt legate tehnologic printr-o rețea de conducte de 13,6 km ce traversează de la est la vest orașul. Fabrica de la Baia Mare responsabilă pentru accidentul din ianuarie 2000 se numeşte astăzi Romaltyn Mining şi din 2008 până în aprilie 2012 s-a aflat în proprietatea firmei Polyus Gold, cel mai mare producător de aur din Rusia.
Aspecte tehnice privind proiectul minier de la Baia Mare
Sterilul din Iazul Central constituie materia primă pentru Romaltyn Mining SRL. Pe lângă steril, Romaltyn va ma prelucra pirite și alte produse miniere. Sterilul este prelucrat prin cianurare și prin contactare cu cărbune activ (CIP-CIL), însă utilizează cantități similare de cianură cu tehnologiile clasice de cianurare. Cărbunele activ este un absorbant eficient al aurului din soluțiile cu un conținut mai mic de 1mg Au/l. Conținutul de metale prețioase e mai mic de 0,001% din materia primă. Romaltyn își propune să prelucreze 8,5 mil tone de steril pe o perioadă de trei ani. După prelucrare, sterilul cu cianuri rezultat din procesul tehnologic ar fi stocat în Iazul Aurul.
Se estimează că apa tehnologică ce însoțește sterilul la evacuare conține cianură, metale, complecși de metale cu cianură, tiocianat, amoniac, cianat și alți constituieți dizolvați. Romaltyn susține că după etapa de decianurare prevăzută concentrația va ajunge la 5 ppm, deși la ieșirea din procesul tehnologic tulbureala va avea o concentrație de 150-200 ppm.
Nivelul concentrației de cianură prezentat de Romaltyn este determinat de necesitatea de a prezenta publicului date care să fie sub pragul admis de Uniunea Europeană.
Consumul mediu de cianură pentru leșiere este de 1,4 kg per tonă de steril. Rezultă un necesar de 11.900 t de cianură pentru prelucrarea deșeurile miniere din Iazul Central. Cianura ar urma să fie transportată pe căile de acces rutiere, în formă solidă. În urma procesului chimic de extragere a aurului, apa cu steril și compuși de cianură sunt evacuați prin culoarul de conducte, de la Uzina de procesare în Iazul Aurul. Traseul conductei străbate zona comercială și indsutrială de vest a municipiului Baia Mare, urmând malul drept al râului Săsar.
Raportul Mining Watch România cuprinde o trecere în revistă a principalelor activități miniere din ultimii douăzeci de ani, întreprinse în zona Baia Mare. Raportul cuprinde detalieri ale activității miniere realizate de fosta companie de stat românească în parteneriat cu compania australiană Esmeralda, tratează pe larg circumstanțele deversării de cianuri din 2000 și noile tentative ale Romaltyn Mining de redeschidere a operațiunilor de extragere a aurului prin cianurare.
Contextul minier al proiectului propus de Romaltyn Mining SRL
Exploatarea sterilului depus în Iazul Central este planificată în baza Licenței de exploatare nr. 1/1998 obținută de Transgold SA Baia Mare, licență ce a fost transferată către Romaltyn Mining prin Ordinul 100/ 25.06.2007 al președintelui ANRM. Noii proprietari propun un nou proiect minier, scenariul fiind același – prelucrarea deșeurilor miniere din iazurile de decantare și haldele de steril. În baza Actului Adițional nr. 6, încheiat în 9 iulie 2012 durata licenţei de exploatare nr. 1/ 1998 se prelungește până în 8 iulie 2017. Prin Hotărârea de Guvern 437 din iunie 2013, s-a aprobat licența de concesiune nr. 1/1998 pentru exploatarea reziduurilor miniere din iazurile de decantare Săsar (MEDA), respectiv Flotația Centrală pentru Romaltyn Mining.
Conform adresei comunicate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale către Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Romaltyn Exploration SRL deținea licențe de explorare active, pentru minereuri auro-argentifere în perimetrele Camarzana Nord (Camarzana Satu Mare), Aluniș Piatra Handal – zona estică (Tăuții Măgheruș, Maramureș), Aluniș Piatra Handal – zona vestică (Cicarlău, Maramureș), Poprad (Baia Mare) acordate în 2009.
Începând cu 2006, pachetul majoritar Romaltyn Mining a aparținut aproape în fiecare an unei alte companii sau grup de investiții. Se respectă practic logica acționariatului mobil specifică proiectelor de minerit din ultimii 10 ani:
2006 – Activele Transgold sunt preluate de KazakhGold Group Limited și grupul minier britanic Oxus Gold.
2007 – KazakhGold Group Limited preia pachetul majoritar Transgold.
2009 – KazakhGold Group Limited este preluată de Polyus Gold International, cel mai mare producător de aur din Rusia, companie patronată de Mihail Prohorov, oligarh apropiat de Kremlin. Astfel Polyus Gold devine proprietarul Romaltyn Mining.
2012 – Polyus Gold International vinde Romaltyn Mining și Romaltyn Exploration către o firmă din Insulele Virgine Britanice afiliată companiei SAT & Company JSC.
2013 – Fribourg Investments România, un fond de investiţii condus de omul de afaceri Ion Sturza, fost vicepreşedinte Rompetrol, anunță preluarea a 49% din capitalul social al companiei Romaltyn Limited.
Asemenea discursului din anii ’90, Ion Sturza, membru al Consilului Director declara că ‘activitatea Romaltyn rezolvă o problemă existentă – deşeurile depozitate sunt o sursă de poluare gravă – şi deschide oportunităţi de revitalizare a mai multor companii din Baia Mare’. Potrivit primelor informări de presă, repornirea activității Romaltyn era programată pentru trimestrul patru al anului 2013 după realizarea de lucrări privind retehnologizarea uzinei, înlocuirea circuitului de conducte și finalizarea stației de tratare a apei la iazul de decantare.