English
Denumire perimetre minier: Băiţa Bihor
Localizare: Băiţa Ştei, Bihor
Licență: licenţă de exploatare Nr. 999/11.1999
Titular proiect 2013: Băiţa SA
Acţionari: statul român, Mining Minerals (în insolvenţă), subsidiară Dacian Mining
Date despre zăcământ: cupru, aur şi alte metale
Stadiu autorizare proiect: –
Baița Bihor – aspecte generale
Mining Minerals a obţinut de la statul român dreptul de exploatare pentru minereurile polimetalice[/symple_highlight] (bogate în cupru) conform licenţei eliberate de ANRM în 1999 (potrivit actelor puse la dispoziție de ANRM în Dosarul 8732/117/2013 la 10 octombrie 2013). Compania a desfăşurat lucrări de subteran la mina Băiţa, activitatea sa fiind marcată de întârzieri şi neplata drepturilor salariale pentru cei 170 de muncitorii în 2010 (link). Un an mai târziu, societatea a intrat în procedură de reorganizare, fiind numit un lichidator judiciar pentru administrarea companiei. Lipsa capacităţii tehnice şi financiare a Mineral Mining de a exploata minereul a determinat transferul licenţei către Băiţa SA, compania de stat fiind şi principalul creditor cu datorii de recuperat în valoare de 30 miliarde de lei vechi.
Tot în primăvara anului 2011, compania junior Eldore Mining Corporation (trasformată în iulie 2012 Stratos Resources Limited), listată la bursă în Australia, şi-a manifestat intenţia de a cumpăra mina Băiţa şi de a extinde activitatea prin exploatarea aurului. Potrivit unui comunicat al Eldore, valoarea de cumpărare a minei era stabilită la 15 milioane de dolari. În aceeaşi perioadă, administratorul interimar Alexandru Istoc, fost lider de sindicat, declara că Mineral Mining se află în plin scandal financiar în Suedia, neputând „justifica acolo vreo 10 milioane de euro. Bani pe care susţineau că i-ar fi investit la Băiţa. Dar la noi nu au cumpărat decât nişte lopeţi” (link). Pe 5 decembrie 2011, Eldore anunţa că renunţă la achiziţia minei Băiţa, orientându-se spre proiecte mai avansate.
Mineritul este o industrie cu miză extrem de mare pentru politicile publice şi pieţele financiare, dar mai ales pentru comunităţile şi ecosistemele direct afectate. În timp ce industria subliniază capacitatea sa de a genera bogăţie şi utilizarea de tehnologii moderne, responsabilitatea pentru riscurile, costurile şi datoriile generate nu a fost niciodată pe deplin asumată. Dominaţia industriei în arena politicilor publice a împiedicat generarea unei schimbări a statu-quoului, iar vocea comunităţilor locale rămâne în continuare marginală în discursul public. Transferarea interesului companiilor miniere de la marile proiecte de investiţie către proiecte mai mici, dar mai numeroase are un impact major asupra comunităţilor locale, atenţia publică disipându-se în direcţii multiple şi procedurile de avizare fiind simplificate.