English
Articol de Lynn Olanda
De ceva timp, companiile miniere din SUA și Canada caută noi situri de exploatat în America Latină și în alte țări aflate în curs de dezvoltare. Acest lucru se întâmplă și din cauză că minereurile de înaltă calitate, care erau ușor accesibile în SUA și Canada, sunt acum pe terminate. De asemenea, este și din cauza litigiilor și costurilor ridicate pe care companiile miniere trebuie să le plătească în țările dezvoltate. Nu cu mult timp în urmă, oamenii din Salvador au salutat companiile miniere străine care veneau în țara lor. Cu toate acestea, în ultimii ani, exploatarea metalelor a fost interzisă în El Salvador printr-un decret prezidențial, iar grupuri de cetățeni lucrează acum la adoptarea unei astfel de interdicții la nivel național.
Cu șase milioane de locuitori, El Salvador este cea mai mică și cea mai dens populată țară din America Centrală, dar și țara cu cele mai puține resurse de apă. De asemenea, este una dintre cele mai degradate țări din punct de vedere ecologic, din America Latină. O perioadă de urbanizare rapidă și industrializare din anii 1990 a lipsit țara de aproximativ 20% din rezerva de apă subterană. Azi, peste 90% din apele de suprafață sunt contaminate cu produse chimice, ceea ce o face neconsumabilă, chiar dacă ar fi, în prealabil, fiartă, filtrată sau tratată cu clor.
Pentru a extrage particulele minuscule de aur, companiile miniere trebuie să aplice un proces de leșiere care implică utilizarea cianurii și cantități enorme de apă. Conform unui raport NACLA din 2011 “consumul mediu de apă al unei mine este de 91.000 litri/oră. Această cantitate ar fi consumată de o familie tipică din Salvador în 20 ani.” În țările mai puțin dezvoltate, unde agențiile de reglementare sunt slabe și resursele de apă limitate, mineritul poate avea consecințe serioase asupra sănătății publice și mediului.
În 1992, după un lung și devastator război civil, salvadorienii erau nerăbdători de a-și reconstrui țara. În anii care au urmat, rata de creștere economică a fost mult peste media țărilor din America Latină. Nivelul investițiilor a crescut de la 30 de milioane de $ în 1992 la 5.9 miliarde de $ în 2008, majoritatea din minerit. Așteptarea era ca acest sector să creeze locuri de muncă, să stimuleze creșterea și să promoveze dezvoltarea veniturilor publice. De fapt, toate aceste obiective au fost specificate în preambulul Legii Minelor din 1996.
Preambulul a exprimat, de asemenea, intenția ca procesul de exploatare să fie “convenabil pentru investitorii din sectorul minier.” Conform acestui aspect, în 2001 Legea Minelor a crescut întinderea teritoriilor care puteau fi concesionate companiilor miniere în timp ce scădea redevența de la 3% la 1%. Mai mult decât atât, Legea Investițiilor din 1999 a permis companiilor străine să dea în judecată guvernul din Salvador prin Centrului Internaţional pentru Soluţionarea Disputelor privind Investiţiile (ICSID), la un tribunal găzduit de Banca Mondială. Evident, guvernul concura din greu pentru a atrage investiții miniere.
Sedus și abandonat
Conform Pacific Rim, o companie canadiană, guvernul a devenit neprietenos în momentul în care a apărut speranța exploatării aurului. Au avut loc lungi conversații între guvern și companii, iar legislația a fost atent adaptată pentru a servi intereselor acestora din urmă. De fapt, un membru al consiliului de administrație al Pacific Rim a explicat mai târziu că El Salvador “a avut legi miniere foarte prietenoase… pe care, dacă e să recunoaștem, noi i-am ajutat să le facă, astfel ca El Salvador să fie deschis și receptiv investițiilor miniere și să permită depozitelor să fie dezvoltate în timp util.”
În același timp, Legea Minelor solicita companiilor miniere să prezinte o Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM) a proiectului propus și să-și asume costuri enorme, nu doar în construirea minei, ci și pentru “a preveni, controla, diminua și compensa efectele negative care ar putea afecta localnicii sau mediul…”. Asta însemna asigurarea că fiecare fir de apă se va întoarce în matcă “necontaminat, astfel încât acest lucru să nu afecteze sănătatea umană sau dezvoltarea plantelor și animalelor.”
În 2002, când relațiile erau în continuare cordiale, guvernul din El Salvador a încurajat Pacific Rim să aplice pentru o licență de explorare, ca pas preliminar înainte de a primi licența de exploatare. După primirea licenței de explorare, compania a investit zeci de milioane de $ și a descoperit un filon bogat de aur de-a lungul izvoarelor râului Lempa, din zona Cabañas. Lempa, cel mai lung râu din El Salvador, și singurul navigabil, furnizează apă în peste jumătate din țară și permite oamenilor să trăiască din agricultură și pescuit.
Curând după aceea, povestea de dragoste dintre Pacific Rim și guvernul din El Salvador s-a răcit. La sfârșitul anului 2004, Pacific Rim a solicitat licența de exploatare care însă i-a fost refuzată “prezumptiv”. Oficialii guvernamentali motivează că societatea nu și-a îndeplinit 3 cerințe: nu a primit aprobarea pentru studiul de impact asupra mediului, nici pentru studiul de fezabilitate și dezvoltare, și nu deținea tot terenul pentru situl minier propus. La acea vreme, Pacific Rim deținea mai puțin de 13% din suprafața desemnată pentru proiectul minier.
Potrivit lui Robin Broad de la Universitatea Americană, oficialii companiei au fost încrezători că pot ocoli acestă ultimă cerință. Conform declarațiilor ei, “Pacific Rim lucra cu vice-președintele (Antonio) Saca și cu alții pentru a elimina cerința de a deține terenurile relevante” prin modificarea sau înlocuirea Legii Minelor. Că această companie intenționa să participe la efectuarea modificărilor necesare nu este o surpriză, din moment ce ea a lucrat îndeaproape cu oficialii la scrierea inițială a Legii Minelor.
Cu toate acestea, politica El Salvadorului intra într-o nouă fază. Până în 2007 guvernul revocase o licență de explorare deținută de Commerce Group după ce studiile au arătat că nivele ridicate de cianură și sulf se scurg în râul San Sebastian de la una din minele companiei. Situl mai fusese închis și cu 10 ani înainte. În anul următor, președintele Saca, membru al partidului de dreapta ARENA și fost susținător al intereselor miniere, a anunțat un moratoriu privind noile licențe miniere. Următorii doi președinți, ambii membrii ai partidului de stânga FMLN, au continuat de atunci interdicția prin intermediul decretelor prezidențiale.
Revoltat de opunerea lui Saca, Pacific Rim a dat în judecată guvernul El Salvador la ICSID, citând regulile Acordului pentru Comerț Liber al Americii Centrale (CAFTA). Deoarece, la momentul respectiv, Pacific Rim era o companie canadiană și nu era acoperită de CAFTA, și-a mutat subsidiarele din Insulele Cayman (care dețineau operațiunile din El Salvador) în Nevada. Astfel, cu o filială mutată în SUA, Pacific Rim a fost capabil să motiveze că eșecul guvernului de a acorda licența de exploatare a fost o încălcare a CAFTA și, prin urmare, a cerut despăgubiri de 77 miliaone de $ drept compensație. Această sumă a fost majorată ulterior la 301 milioane de $. În 2012, ICSID a respins cererile referitoare la CAFTA, dar a acceptat jurisdicția asupra creanțelor întemeiate pe dreptul de investiții aplicabilă în El Salvador. În anul următor, compania aproape falimentară, a fost preluată de OceanaGold – o companie cu capital australian.
La depunerea plângerii, Pacific Rim a argumentat că ar fi fost păcălită. A fost, până la urmă, “exact tipul de investitor căutat de El Salvador: un investitor străin care să vină cu finanțarea, know-how al industriei miniere și expertiza necesară de explorare a mineralelor” pentru a aduce mina de la Cabañas în producție. Mai mult, compania a lucrat din greu pentru a “se integra în comunitățile” de lângă acest proiect, găzduind multe întâlniri de informare și tururi ale facilităților, construind drumuri, forând după apă, sponsorizând programe educaționale, evenimente sportive, clinici medicale, precum și plantând peste 40.000 de copaci. Astfel că după mulți ani de relații strânse în care Pacific Rim “a înțeles că este vorba de o structură politică ‘top down’”, lovitura președintelui a venit în mod neprevăzut și perturbator.
Mișcarea de mediu
Încă de la începuturile sale la nivel local, mișcarea de mediu din El Salvador a câștigat o influență considerabilă care a crescut de-a lungul anilor. În Cabañas, Antonio Pacheco, director al Asociației pentru Dezvoltare Economică și Socială (ADES), o organizație civică locală, a crezut inițial că o mină ar aduce noi locuri de muncă și ar reduce, astfel, sărăcia. Cu toate astea, curând după, ADES adresa plângeri cu privire la calitatea apei și animale bolnave, care au fost ignorate de către agențiile guvernamentale. El și organizația lui au început să lucreze cu alte grupuri de mediu, iar în 2004 a organizat un forum de minerit pentru a discuta despre impactul pe termen lung ale mineritului din El Salvador.
În 2005, ADES a invitat din SUA un hidro-geolog, Robert Moran, pentru a efectua o cercetare independentă asupra operațiunilor de explorare ale Pacific Rim. În cercetarea sa, Moran a constatat că studiul oficial al companiei nu includea informații cu privire la cantitatea și calitatea apei. “Costurile apei au fost zero” a declarat el într-un interviu recent. Astfel, compania nu a reușit să evalueze costurile pentru comunitate în utilizarea unor cantități mari de apă locală. De asemenea, Moran a concluzionat că Evaluarea Impactului asupra Mediului făcută de Pacific Rim ignora multe aspecte de mediu evident legate de mina de aur, care ar fi fost considerate inacceptabile de către agențiile de reglementare din țările mai dezvoltate. Moran a subliniat faptul că procesul de revizuire al EIM-ului a fost unul lipsit de deschidere și transparență, și că doar o copie listată de 1400 de pagini a fost pusă la dispoziția publicului (mare parte din ea doar în limba engleză), timp de doar 10 zile lucrătoare.
În următorii doi ani, activiștii de mediu din Cabañas și din alte zone au vizitat situri miniere din Honduras și Guatemala. Acestea au inclus și o mină de aur abandonată în Valle de Siria din Honduras, care a arătat “despăduriri la scară largă, pierdere catastrofală a resurselor de apă de suprafață, ape poluate și boli respiratorii și de piele ale oamenilor care trăiesc în apropiere”. Propriul meu tur în Valle de Siria din 2013 confirmă aceste lucruri și include șocul vederii a întregi cirezi de vite emaciate care luptă să supraviețuiască în acele câmpuri sterile.
Aproximativ în aceeași perioadă, ADES, cu ajutorul Oxfam International și al altor ONG-uri, a fondat Masa Rotundă Națională împotriva Mineritului (denumită simplu “Masa Rotundă”). Prima mare coaliție de acest gen din El Salvador, Masa Rotundă a mediatizat puternic condițiile de la Valle de Siria și din alte părți, prin educarea publicului, evenimente și marșuri. În timp, organizația a făcut din interzicerea la nivel național a mineritului scopul său principal.
Până în 2006, valul a început să se întoarcă împotriva intereselor miniere. Un grup de cercetători de la Universitatea din El Salvador a efectuat un studiu asupra apelor în și din jurul minei abandonate deținută de Commerce Group. Aceștia au raportat un nivel de cadmiu de 72 de ori mai mare, iar cel de mercur de 36 de ori decât cel recomandat de către Agenția pentru Protecția Mediului (EPA). Masa Rotundă a pornit ulterior un proces împotriva companiei.
Tot în aceeași perioadă, s-a format o “alianță neobișnuită” între Ministerul Economiei și cel al Mediului în jurul necesității de a face o analiză strategică a mineritului. Ministrul mediului a declarat: “Vom permite exploatare minieră doar dacă prejudiciul exploatării miniere este 100% acoperit, ceea ce ar fi imposibil, din moment ce acest lucru ar necesita investiții mai mari decât totalul rezervelor de aur și argint.” Cu ajutorul acestei declarații s-a pornit o interzicere neoficială a mineritului.
Biserica Catolică din El Salvador a urmat acest model, iar în 2007 șapte episcopi împreună cu un arhiepiscop au venit cu o proclamare oficială în favoare interdicției naționale a mineritului. Mai târziu în același an, sondajele universitare au arătat că 62.4% din salvadorieni se opun mineritului în El Salvador.
Cu toate acestea, activiștii de mediu au plătit un preț ridicat. Richard Steiner, specialist în conservare la Universitatea din Alaska, a documentat creșterea violenței îndreptată către activiștii de mediu locali, din 2004 când “a început opoziția comunității pentru mina de la Cabañas.” Aceasta a inclus amenințări, atac, răpire și uciderea a trei activiști în 2009. De asemenea, un om de afaceri pro-minerit a fost ucis în acea perioadă în circumstanțe complicate. Membrii unui post de radio local care s-au opus mineritului au povestit cum au fost hărțuiți și amenințați. Steiner a declarat: “Există grave deficiențe judiciare cu privire la continuarea investigării crimelor comise împotriva adversarilor mei.”
În același timp, tacticile activiștilor Mesei Rotunde au fost criticate. Cuvintele “Moarte Minerilor Canadieni” au apărut pe flyere și s-au raportat hărțuiri ale angajaților Pacific Rim. La rândul lor, liderii Mesei Rotunde au denunțat orice formă de violență ca parte a campaniei lor.
Cazul împotriva ICSID
Până în prezent, ambele părți au cheltuit milioane de $ pentru a-și prezenta cazurile în fața instanței ICSID. Dacă guvernul din El Salvador pierde, i s-ar putea cere ori să permită pornire proiectul minier de la Cabañas, ori să plătească despăgubiri de 301 milioane de $ către Pacific Rim. Această sumă reprezintă aproape 5% din PIB-ul El Salvadorului, una din cele mai sărace țări din emisfera vestică. Liderii guvernamentali au declarat că vor plăti dacă va fi necesar, pentru a ține industria minieră afară din țara lor. Dar ei se tem că o pierdere în fața ICSID ar putea rezulta într-o erupție de noi procese și pierderea controlului asupra procesului de dezvoltare.
În interviul meu cu el, Bob Moran a criticat natura legalistă și distantă a ICSID. “Am permis dezvoltarea unui sistem în care toate evaluările sunt făcute în cadrul forumurilor produse de interesele afacerilor internaționale”, a spus el. “Tot ei au avut o mulțime de influență în formularea acordurilor comerciale internaționale” pe care se bazează curtea de justiție. “Cât despre partea legală” a continuat el “EIM-ul este inacceptabil din punct de vedere tehnic – este un document corupt care ar fi innceptabil oriunde.” Iar în timp ce afacerile fac profit, a mai declarat el, noi socializăm cheltuielile de judecată. “Media de viață a unei mine de aur este de mai puțin de 15 ani.” După aceea “trebuie să repari ce rămâne în urmă” fie că vorbim de izvoare otrăvite, dealuri defrișate sau o populație îmbolnăvită.
În timp ce salvadorienii așteapă rezultatul procesului, un nou plan de acțiune pentru interzicerea mineritului la nivel național s-a pus pe roate. Doar în ultimul an, mai multe comunități rurale și-au creat propriile interdicții împotriva mineritului. În San Jose Las Flores, San Isido Labrador și Nueva Trinidad au avut loc consultări publice care au dus la aprobarea copleșitoare pentru interzicere în fiecare caz. Așa cum a explicat primarul Felipe Tobar din San Jose Las Flores: “Vreau să încurajez și alte guverne locale să interzică mineritul pe teritoriul lor și să încurajez membrii adunării legislative de a aproba legislația care să interzică activitățile miniere, pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a mediului nostru înconjurător.” În zece alte municipalități s-au programat consultări viitoare.
***
În țara vecină, Honduras, creșterea mișcării de mediu este asemănătoare cu cea din El Salvador în multe moduri. Preocupările la nivelul comunităților se asociază cu cele ale ONG-urilor naționale și internaționale. Au fost propuse noi restricții și se plănuiește interzicerea la nivel național a mineritului, care a primit susținerea președintelui, la fel ca în cazul EL Salvador. Din păcate, aceste planuri s-au oprit brusc în momentul în care președintele a fost înlăturat din funcție în 2009.
___
Articolul integral în limba engleză poate fi găsit aici.
