English
Fragment din Raportul Mining Watch România 2013
Cadrilaterul aurifer este o zonă extinsă din Munţii Apuseni, care cuprinde perimetrele miniere din zona Roşia Montană, Bucium, Baia de Arieş, Almaş, Brad şi Săcărâmb. Din acest areal au fost exploatate şi cele ele mai importante cantităţi de aur din România, conform Strategiei Industriei Miniere pentru perioada 2008-2020. Între 1990 şi 2006 producţia de concentrate aurifere în România a fost în total de 729.800 de tone (la care s-au adăugat 12.453 de tone de nămoluri aurifere) însă aceasta a fost susţinută prin intervenţia statului, „foarte mare prin acordarea de subvenţii pentru exploatare, transferuri sociale, alocaţii de capital şi eşalonarea datoriilor către furnizorii de energie electrică”. În condiţiile de nerentabilitate menţionate mai sus şi prin renunţarea la subvenţionarea companiilor de stat convenită în cadrul aderării la Uniunea Europeană, toate exploatările auro-argentifere s-au închis începând cu 2006 în mai puţin de un an. Decizia privind închiderea minelor din România a fost luată din cauza pierderilor înregistrate în sector. În perioada 1990-2007, statul a cheltuit pentru susţinerea întregului sectorul minier suma de 6,15 miliarde de dolari, din care 4,12 miliarde de dolari pentru subvenţii, se arată în Strategia Industriei miniere din 2008-2020. Pierderile din exploatare per total sector minier erau de 1,7 miliarde de dolari.
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a acordat, din 1999 până în prezent, un număr de 113 permise de prospecţiuni şi 37 de licenţe de explorare pentru minereuri auro-argentifere (link). Dintre acestea, în prezent mai sunt în vigoare un permis de prospecţiuni pentru Deva Gold – perimetrul Certej Nord şi patru licenţe de explorare, una pentru Samax România – perimetrul Rovina şi trei pentru Romaltyn Exploration SRL, în perimetrele Cămârzana Nord, Aluniş Piatra Handal şi Poprad.
În ce priveşte resursele minerale aflate în „diverse stadii de cunoaştere, care pot fi exploatate cu actualele tehnologii miniere”, acestea sunt evaluate la 40 de milioane de tone de minereuri auro-argentifere, conform strategiei industriei miniere a României 2008-2020. Deşi preşedintele Traian Băsescu a invocat în ultimii ani exploatarea acestor resurse drept o necesitate pentru creşterea rezervelor statului, Banca Naţională a României a sistat, din anul 2001, cumpărarea aurului rezultat din prelucrarea concentratelor, respectiv de la agenţii economici autohtoni (link). Mai mult, Guvernatorul Băncii Naţionale a declarat că România nu are nevoie de mărirea rezervei naţionale de aur peste cele 103,7 tone de care dispune în prezent. Analistul Aurelian Dochia a explicat şi motivul acestei decizii, afirmând că „BNR a cumpărat timp de zeci de ani aurul care era produs în Munţii Apuseni, însă a încetat să facă acest lucru când rezerva a crescut destul de mult, iar costurile de producţie ale aurului în România au devenit mai mari decât cotaţia de pe piaţa internaţională”.
Foto credit: Dan Tăuțan
