English
Nu exista nici o îndoială că Acordul de liber schimb Canada-Honduras va trece rapid prin Senat și va fi promulgat îniante de vacanța parlamentară din iunie. Cu cinci ani în urmă, toate acestea – îniante ca președintele de atunci al Honduras, Mel Zelaya să fi fugit în pijamale cu avionul în Costa Rica ca urmare a loviturii de stat militare – un astfel de acord comercial nu ar fi fost posibil.
Pe parcursul mandatului lui Zelaya și sub presiunea grupurilor societății civile, acesta a adoptat treptat politici progresive. În sectorul minier, a fost ratificat un moratoriu privind noile proiecte miniere, începând cu 2004 și s-au parcurs pași importanți pentru o nouă lege a minelor care încorpora solicitările societății civile, inclusiv interzicerea minieritului în carieră deschisă. A fost nevoie de lovitura de stat din 28 iunie 2009 – plus sprijinul tacit al guvernelor din Canada și SUA, pentru a închide ochii statului Honduras în fața represiunii direcționate împotriva opoziției locale și pentru susținerea unui regim profund corupt; pentru tocirea instituțiilor din Honduras și terorizarea societății – pentru a se ajunge acolo unde suntem astăzi. Astăzi, datorită eforturilor lobby-ului canadian și sprijinului financiar din anii 2010-2013, Honduras are o nouă lege de minerit, care a ridicat moratoriul de nouă ani și a declanșat un val de represiune violentă pentru care comunitățile locale plătesc un mare preț.
Honduran Accompaniment Project (PROAH) a raportat săptămâna trecută că preoții și însoțitorii lor (n.r. – voluntari internaționali ce însoțesc militanții locali pentru a le spori gradul de siguranță) au fost bătuți și amenințați cu armele pe 3 iulie. Preoții și alți membri ai comunității Nueva Esperanza din departamentul Atlántida s-au confruntat cu amenințări cu moartea și violență sporită, inclusiv din partea reprezentanților companiei miniere Minerales Victoria și Poliției Naționale ca rezultat al opoziției pașnice și legitime a comunității împotriva unui proiect minier de exploatare a fierului. Comisia Inter-Americană pentru Drepturile Omului (IACHR) a adoptat măsuri de precauție pentru doi preoți și șaisprezece membrii comunității, dar ele însă nu asigură o protecție suficientă.
PROAH, de asemenea, a raportat că pentru 38 de persoane din comunitatea indigenă Tolupan din San Francisco de Locomapa în departamentul de Yoro au fost emise măsuri de precauție de către IACHR, după ce trei lideri locali au fost uciși în august anul trecut. Potrivit PROAH, presupușii ucigași sunt în libertate în ciuda mandatelor de arestare existente și continuă să-i intimideze pe cei care se opun unui proiect minier pentru exploatarea antimoniului (n.r. – stibiu). În luna mai, Centrul Honduras pentru promovarea dezvoltării comunitare (CEHPRODEC) a emis o declarație în care condamnă uciderea brutală a liderului comunității, Rigoberto López Hernández, în Santa Cruz. Rigoberto a fost găsit mort, cu limba tăiată. Asasinarea lui este considerată a fi un mesaj pentru comunitatea locală de a tăcea și renunța la opoziția față de exploatarea miniereurilor de fier care amenință otrăvirea sursei de apă. Activistul de mediu, Carlos Amador, de la Comitetul de Mediu Siria Valley, care vorbește adesea despre consecințele asupra mediului și a sănătății ca urmare a proiectului minier eurifer de la mina Goldcorp din San Martín, este de asemenea în pericol fiin urmărit de persoane necunoscute.
Mai mult, Amnesty International a avertizat că Comitetul familiilor reținuților și dispăruților din Honduras (COFADEH), care sprijină comunitățile afectate de minerit și a denunțat statul hondurean pentru că „nu a adoptat măsuri eficiente pentru a diminua climatul de nesiguranță și pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecție”, se confruntă și membrii săi cu o serie de amenințări și atacuri.
În acest context, parlamentarii liberali și conservatori (n.r. Ai Canadei) s-au arătat în număr copleșitor – și chiar cu entuziasm – pentru adoptarea Acordului de liber schimb Canada-Honduras. Într-o sesiune a Comitetului Senatului pentru Afaceri Externe și Comerț Internațional, pe 12 iunie, senatorul liberal Dennis Dawson a declarat că decizia partidului său a fost luată chiar înainte de audierea finală:
„[Cum am mai spus] în această după-amiază, […], cu toate defectele pe care acest guvern le are pe alte subiecte, cu toate defectele guvernului din Honduras, credem că, pe scara lucrurilor importante pentru Canada, din cauza unor companii precum Gildan și companiilor care investesc în Honduras și ajuta economia din Honduras – și pentru sprijinirea economiei canadiene, – am decis să sprijinim acest proiect de lege.”
În ciuda retoricii despre beneficiile pentru Honduras, pe partea comercială, beneficiile sunt de așteptat să fie subțiri, firme ca Gildan Activewear fiind cele favorizate. Pe partea de investiții, companiile miniere canadiene vor putea să recurgă la arbitraje internaționale costisitoare și să dea în judecată guvernul din Honduras în cazul unor decizii care nu le sunt pe plac. Am văzut exemple de companii miniere care recurg la astfel de arbitraje, în alte cazuri în care există opoziție față de proiectele miniere propuse și în cazuri în care hotărârile de guvern sau judecătorești le sunt potrivnice, inclusiv în cazul Infinito Gol împotriva Costa Rica și Pacific Rim Mining (acum OceanaGold) împotriva El Salvador. În prezent, firmele miniere se bucură de un sprijin puternic din partea autorităților din Honduras. Dar comunitățile din Honduras și organizațiile societății civile nu au renunțat la lupta tenace pentru a-și proteja terenurile, sursele de apă și sănătatea – în ciuda riscurilor pentru ei înșiși – care ar putea pune încă piedici în calea proiectelor miniere.
În luna martie, de exemplu, El Negrito, din departamentul Yoro, a devenit primul oraș care s-a declarat liber de minerit. Cu toate acestea, acest acord comercial nu a fost decis în luna iunie. Acesta a fost în negocieri încă de la lovitura de stat din urmă cu cinci ani, de când guvernul canadian a devenit cel mai consecvent susținător al regimului din Honduras, nemișcat fiind de escaladarea violenței, dinamitarea sistemului de justiție, aprofundarea corupției și modului profund nedemocratic de elaborare a politicilor publice. Aceasta nu este o lovitură de stat neînsemnată. Canada profită de o schimbare de regim, care este dezastruoasă pentru milioane de oameni în Honduras, dar extrem de convenabilă pentru interesele corporatiste canadiene, oferind un exemplu despre cât de departe guvernul canadian este dispus să meargă pentru a le proteja. Oamenii din Honduras – și canadienii – merită mult mai mult.
