Multinaționalele din Canada lucreaza mână în mână cu guvernele corupte și amenință democrația în țările Americii Centrale. Companiile miniere canadiene reprezintă 75% din companiile extractive din lume. Altfel spus Canada sapă de-a dreptul în tot globul.
Ministrul Afacerilor Externe, Ed Fast declară: „Sectorul minier al Canadei… este lider mondial în practici responsabile de minerit și suntem mândri de prosperitatea pe care acest sector o crează acasă și în fiecare colț al lumii.”
Cu toate acestea, costurile politice, sociale și de mediu sunt mult mai mari decât doresc guvernul canadian sau companiile miniere să credem.
În America Latină, Canada și industria sa extractivă sunt văzute ca niște conquistadori: sunt însetate după pământ, minerale și putere. Companiile miniere canadiene sunt adesea poziționate în epicentrul conflictelor, atât în comunitățile indigene cât și în cele non-indigene, legate de violență, degradarea mediului, corpuție și crime. Cercetările făcute de Asociația Canadiană de Prospecțiuni și Dezvoltare (PDAC) constată că societățile miniere canadiene sunt responsabile pentru cele mai multe abuzuri asupra mediului și drepturilor omului la nivel global. Exemplele groaznice din Guatemala, El Salvador și Honduras erodează pretențiile Canadei de a face „bine” în lume.
Abuzurile companiilor canadiene asupra mediului și drepturilor omului au fost bine documentate de către comunitățile afectate, ONG-uri și grupurile de solidaritate internaționale. Astfel de nedreptăți sunt exemple tangibile de violență bine structurată, de care companiile canadiene sunt intrinsec legate. Acțiunile lor, mascate ca „dezvoltare”, au subminat guverne în țări în care democrația poate fe descrisă ca și „inegală”.
Expertul juridic Debbie Johnston scria: „Industria exctractivă a Canadei caută în mod curent resurse neexploatate, localizate în țari nedezvoltate, care au guverne mai slabe, corupte sau opresive, care, la rândul lor, se bazează pe tehnologii și investiții străine pentru a-și exploata resursele, pentru a prospera sau a rămâne la putere.” Companiile canadiene aleg să lucreze în țările din America Centrală, care au guverne corupte și cu suport limitat către public.
Guatemala, de exemplu, este implicată în prezent într-un scandal de corupție la nivel înalt. Mii de oameni din întreaga țară s-au adunat în piețe și în capitală în fiecare weekend, cerând stoparea corupției, demisia și pedepsirea fostului general militar și actual președinte, Otto Perez Molina.
În timp ce președintele rămâne în funcție, mulți dintre prim-miniștii săi au demisionat. Printre ei se include Ministrul Energiei și Minelor, Erick Archila, care a supravegheat acordarea licențelor de explorare și exploatare către multe companii miniere canadiene. Achila se confruntă acum cu acuzații penale pentru acordarea licenței de exploatare către compania Tahoe Resoerces INC „fără luarea în considerare a peste 250 de plângeri formulate de comunitate împotriva proiectului.” scrie Ellen Moore pentru NISGUA. În 2012, Tahoe Resources a deschis o mină de argint în municipiul Santa Rosa, în ciuda opoziției largi a indigenilor și a rezidenților. Din 2005, aproximativ 1 milion de guatemalezi au spus „NU” mineritului pe teritoriul lor, după consultări cu comunitatea. Aceste consultări realizate pe teritoriile indigene sunt protejate de Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii (ILO) care subliniază drepturile comunităților la consimțământul liber, prealabil și informat în ceea ce privește politicile și proiectele de dezvoltare care afectează viața indigenă. În ciuda opoziției copleșitoare, numeroase companii canadiene continuă să lucreze în această țară.
Compania minieră canadiană GoldCorp INC a cărui mină Marlin operează în regiunile indigene maiașe Mam și Sipakapense, continuă exploatarea de 10 ani în Guatemala, în ciuda opoziției copleșitoare a localnicilor. GoldCorp a criminalizat populația indigenă și de campesinos care se opun mega-proiectului și chiar a anulat un Ordin al Comisiei Inter-Americane a Drepturilor Omului (IACHR) care prevedea suspendarea operațiunilor miniere după ce problemele de mediu și drepturile omului au fost aduse la cunoștiința organizațiilor internaționale.
În Honduras, Canada a jucat un rol crucial în sprijinirea loviturii militare de stat din 2009, sprijinită de SUA. A refuzat să sancționeze de facto regimul militar care a acaparat puterea datorită investițiilor canadiene din țară. La scurt timp, Ambasada Canadei a făcut lobby pentru reformele Legii Minelor din Honduras, în ciuda opoziției societății civile la mineritul în carieră deschisă. Potrivit unui raport din 2012 al Mining Watch Canada „Din ianuarie 2010 până în ianurie 2013, reprezentanții Canadei au muncit din greu pentru a deschide calea unei legi favorabile intereselor companiilor miniere.” În mod similar, Consiliul pentru Afaceri Emisferice a concluzionat că țări precum Canada au fost principala sursă de influență în stabilirea Asociației Naționale a Mineritului din Honduras (ANAMINH),care permite concesiuni pe parcursul întregii vieți, facilități fiscale și drepturi funciare subterane pentru companiile miniere canadiene. Canada a înclinat balanța în favoarea ei, prin lobby în sectorul minier din Honduras.
Mai mult decât noua lege a minelor, Canada s-a poziționat favorabil și în Acordul de Liber Schimb Canada-Honduras, din 2014, care vine în beneficiul relațiilor industriale cu statul. Consiliul Canadian, un grup de advocacy pentru justiție socială, consideră că acordul de liber schimb „va slăbi capacitatea guvernului de a legifera pentru binele public și va submina comunitățile, oamenii, munca și mediul.” În Honduras, 52% din conflicte provin din gestionarea resurselor minerale. Prezența GoldCorp în Valea Siria a atras nenumărate îngrijorări în ceea ce privește folosirea și contaminarea rezervelor de apă, a problemelor de sănătate ulterioare, legate de extracția metalelor. În ciuda rapoartelor despre încălcarea drepturilor omului și problemele de mediu, compania continuă să funcționeze.
În țara vecină, El Salvador, guvernul a depus, în 2008, un moratoriu privind mineritul, ca răspuns la protestele compleșitoare care cereau interzicerea proceselor extractive și protejarea rezervelor de apă ale țării. La punerea în aplicare, toate licențele de exploatare acordate anterior au fost revocate, scoțând astfel companiile miniere din afaceri într-un moment în care prețul aurului era de peste 1000 $/uncie.
Ca răspuns, compania minieră canadiană Pacific Rim Mining (actualmente OceanaGold) a dat în judecată El Salvador, cerând despăgubiri de 301 milioane $, aproximativ 5% din PIB-ul țării. Fără nicio îndoială, astfel de procese amenință procesul democratic de luare a deciziilor în El Salvador (și în alte țări), precum și capacitatea financiară a țării de a oferi fonduri către Sănătate și Educație. Aceste cazuri sunt din ce în ce dese la Centrul Internațional pentru Soluționarea Disputelor privind Investițiile (ICSID), o curte de aritraj a Băncii Mondiale. Conform Mining Watch Canada, numărul de plângeri dintre investitor și stat a crescut de la doar 3 în anul 2000, la 169 în 2013; dintre acestea 50% sunt împotriva țărilor din America Latină. În cele din urmă, corporațiile au capacitatea de a elimina puterea de decizie a cetățenilor prin aducerea țarilor sărace în fața instanțelor internaționale.
Rolul Canadei în țările din America Centrală a fost acela de a submina democrația. Companiile miniere canadiene sprijină, de cele mai multe ori, administrații mai puțin responsabile și propagarea corupției la nivel local și național. Dincolo de încălcarea drepturilor omului și poluarea mediului, multinaționalele canadiene riscă otrăvirea generațiilor viitoare cu guverne corupte, care pun interesul investițiilor străine mai presus de interesul public.
Prin subminarea eforturilor comunităților, organizațiile, guvernele și companiile miniere destabilizează state încă fragile datorită post-conflictelor, cum este cazul Guatemalei, El Salvador și Honduras.
__
Articolul în original îl puteți găsi aici.