English
De la somonul din Alaska și până la pădurile din nori în Ecuador, comunitățile din toată lumea se opun proiectelor miniere care pun în pericol sănătatea lor și a mediului înconjurător.
Însă companiile miniere ripostează cu ajutorul unei unelte puternice, adânc îngropată în tratatele de investiții: capacitatea lor de a da statele în judecată și de a merge la tribunale private.
În aceste tribunale private, care există în afara oricărui sistem juridic intern, avocații corporațiilor – și nu judecătorii – decid dacă guvernele trebuie să plătească corporațiilor despăgubiri pentru că nu le permit să pornească proiecte miniere distructive. Până în prezent, companiile miniere au folosit aceste tribunale pentru a da în judecată peste 40 de guverne, de mai mult de 100 de ori.
În două treimi din aceste cazuri, guvernele au fost obligate să plătească despăgubiri companiilor miniere fie în bani, fie să accepte proiectele miniere propuse. În cele 44 de procese disponibile public, corporațiile cer despăgubiri de peste 53 de miliarde de $ din partea guvernelor.
Și este din ce în ce mai rău. În primele cinci luni ale acestui an, companiile miniere au mers la tribunalele private, în medie, o dată la două spătămâni jumătate. Și asta doar în America Latină.
În luna martie un tribunal privat a obligat Ecuadorul să plătească peste 24 de milioane de $ către Copper Mesa, o companie minieră canadiană, pentru că a interzis construirea unei mine de cupru la care se opuneau comunitățile locale. Mina ar fi fost construită într-o pădure ecuatorială protejată, lângă o rezervație ecologică cunoscută internațional pentru biodiversitatea sa. Corporația a solicitat un tribunal privat compus din trei avocați, sub umbrela tratatului de investiții Canada-Ecuador, pentru a cere despăgubiri de la guvern.
În mod incredibil, tribunalul a acceptat cererea companiei Copper Mesa, deși a recunoscut că aceasta „recruta oameni înarmați pentru a trage în civili, nu ca fapt izolat sau accident, ci ca parte a unei acțiuni premeditate.”
S-ar putea crede că din acestă cauză, Copper Mesa nu ar fi trebuit să câștige cazul, având în vedere că aceștia foloseau “premeditat” gloanțe împotriva oamenilor care protestau împotriva proiectului minier. Proiect care amenința o rezervație naturală și comunitățile existente. În schimb, tribunalul privat a redus cu 5 milioane de $ suma pe care guvernul ecuadoriant trebuia să o plătească corporației. Tribunalul a susținut că “decât să susțină comunitățile locale, guvernul a fi trebuit să găsească o cale să asiste compania minieră” în aplanarea protestelor.
Este clar că aceste tratate de investiții sunt menite să acorde prioritate intereselor investitorilor străini în fața comunităților locale. De fapt, acest lucru a și fost menționat într-un alt caz într-un tribunal privat. O companie care cere despăgubiri de 386 de milioane de $ guvernului din Bolivia a afirmat că “un tratat de investiții nu poate fi degradat în scopul de a proteja niște drepturi probabile ale comunităților indigene.”
Această inundație de atacuri ale companiilor miniere oferă o lecție clară: nu ne putem permite să dăm și mai multe drepturi companiilor miniere, pentru a folosi tribunale private împotriva comunităților locale și de a le submina eforturile de oprire a proiectelor miniere. Însă TTIP și CETA exact asta vor face!
Pentru a respecta drepturile comunităților la aer curat și apă nepoluată, trebuie să înlocuim aceste tratate nocive cu alte modele de comerț, mai prietenoase.
_______________________________
Întregul articol îl găsiți aici.
