English
Zăcămintele administrate de statul român prin Minvest au fost transferate de la compania de stat către o companie privată fără ca transferul în sine să producă beneficii pentru proprietarul de drept.
Licenţa referitoare la Roşia Montană s-a transferat în 1997 printr-o hotărâre de Guvern, de la Minvest Deva la Gabriel Resources, operator minier ce s-a divizat ulterior în două companii cu aceeași rețea de acționari. Totul a început cu o scrisoare semnată de Direcţia Generală Minieră, prin Ministrul Radu Berceanu, ce solicita acest transfer în lipsa fondurilor necesare pentru exploatarea în regie proprie. În totală lipsă de transparență și fără licitație, parteneriatul dintre statul român și investitorul privat s-a semnat în timp record, acesta fiind clasificat, inclusiv în prezent, drept „secret de serviciu”.
Printre cei angajaţi la instituţiile de stat cu rol direct în transferul de licenţe se identifică și două nume, ce mai apoi s-au regăsit în listele de personal ale companiilor miniere favorizate. Mihai Ianăş şi Nicolae Stanca sunt cei doi angajaţi, reprezentanți ai statului român în momentul transferului de licenţă. Ulterior aceștia au lucrat la companiile private înființate de speculantul zăcămintelor, controversatul om de afaceri Frank Timiș. Mihai Ianăş a fost director al Agenției Naționale de Resurse Minerale (ANRM), iar apoi s-a mutat la Regal Petroleum. Nicolae Stanca lucrează în prezent la compania Deva Gold, fiind anterior director al Minvest Deva.
Una dintre anexele contractului prin care statul român a cedat resursele sale naturale a fost în cele din urmă publicată în presă. Documentul, păstrat secret până anul trecut, prevede obligativitatea companiei străine de a investi în profesionalizarea personalului statului român. Sponsorizările acordate de Gabriel Resources prin Roșia Montană Gold Corporation au constat în acoperirea costurilor de deplasare pentru patru angajaţi ai ANMR la evenimente organizate în Las Vegas şi Rio de Janeiro, alături de achiziţionarea unui software, toată cheltuiala ridicându-se la 9.498 de dolari. Suspiciunile privind lipsa moralităţii sunt alimentate și de această condiţie impusă la cedarea licenţei, condiţie secretă ce a adus beneficii minime pentru statul român şi care s-a tradus în excursii către destinaţii exotice.
O privire atentă a modului în care Frank Timiș a obținut 2.5 miliarde de dolari la vânzarea proiectelor Certej, Deva-Muncel, Băița Crăciunești, Bolcana și Brad către Eldorado Gold arată că o companie ce nu deținea nimic la înființare, a reușit să își finanțeze activitatea și să producă un profit uriaș în mai puțin de 10 ani. Reușita ține în primul rând de abilitatea de a încheia în mod netransparent un acord de principiu cu statul român printr-o companie de stat. Prin acest acord, Gabriel Resources a obținut listarea la bursă, pretinzând că ar avea drepturi asupra unui zăcământ considerabil de aur.
În cazul proiectelor din Hunedoara, zăcământul deținut de statul român, transferat către o companie privată, a fost vândut de aceasta altei companii private, fără ca bugetul național să fi încasat nimic. Tranzacția cea mai spectaculoasă s-a încheiat deja, ce ar mai râmăne ca eventual câștig al statului reprezintă beneficii discutabile. Costurile pentru refacerea mediului în caz de accident ar fi povara bugetului de stat.
Prin urmare, afacerile cu zăcăminte aurifere începute de Frank Timiș, în anii ’90, în complicitate cu autorități foarte servile au generat sume fantastice pentru acesta și au plantat sămânța unor viitoare profituri uriașe la tranzacționarea altor proiecte miniere. În aceste condiții este evidentă dorința arzătoare a unor instituții ale statului de a păstra totul secret față de ochiul vigilent al societății civile. Dar așa cum s-a văzut în cazul transferului de licență, adevărul iese întotdeauna la iveală.
Articol de Tudor BRĂDĂȚAN
Ilustrație de Laurențiu RIDICHIE
Articol publicat în Apusenii Liberi
